The Guardian publică, azi, un articol fain despre preferinţele muzicale ale celor mai diabolici/diabolizaţi lideri ai lumii. Astfel, Osama Bin Laden, liderul pitit al al-Qaeda (e cacofonie?:), e fan Van Halen, B-52, dar îndeosebi fan Whitney Huston, pentru care ar fi în strare de multe.

Robert Mugabe, zimbabwianul, îl admiră pe Cliff Richard. Mai mult chiar decât pe Bob Marley, cunoscut pentru "activismul" său muzical în favoarea negrilor.

Mai marele peste Libia, colonelul Gaddafi, e fan Lionel Ritchie. Dictatorul nord-corean, Kin Jong-Il, se menţine conservator şi în muzică: îl admiră pe Eric Clapton.

În fine, cel mai iranian şi mai popular preşedinte stigmatizat al momentului, Mahmoud Ahmadinejad, e îndrăgostit de Femeia în roşu, pardon, de Chris de Burgh (cică piesa aceasta s-ar cânta în lume, la posturile de radio, o dată la patru minute).

Mai multe detalii şi exemple găsiţi în articolul publicaţiei britanice.

I look at you all see the love there that's sleeping
While my guitar gently weeps
I look at the floor and I see it needs sweeping
Still my guitar gently weeps

I don't know why nobody told you
How to unfold your love
I don't know how someone controlled you
They bought and sold you

I look at the world and I notice it's turning
While my guitar gently weeps
With every mistake we must surely be learning
Still my guitar gently weeps

I don't know how you were diverted
You were perverted too
I don't know how you were inverted
No one alerted you

I look from the wings at the play you are staging
While my guitar gently weeps
As I'm sitting here doing nothing but aging
Still my guitar gently weeps