RSS

Coincidențe

Azi dimineață am intrat pe www ca să văd cum s-a citit un text scris ieri despre corespondența intimă a fostului șef SS, Heinrich Himmler, descoperită într-un seif personal de la Tel Aviv. Articolul, când l-am deschis, avea …666 de vizualizări. Mi-am zis: no bun, probablitățile sunt probablități, dă-le-n sărăcie, nu prea ai ce le face. Pățania mi-a adus aminte însă de un alt moment instant punătoriu pe gânduri.

Himmler

Acum vreo 20 de ani eram student în an neterminal la Timișoara. În diversitatea sa, capitala Banatului avea și un cuib zdravăn. De legionari. Flăcăi cu fruntea lată și mintea-ngustă. Mă rog, cred că de-i vedea Zelea Codreanu îi bătea cu cureaua de la ceas la cât bolșevism mustea în capul lor. În fine, nu mă bag în treburile interne. :) Prin urmare, la Timișoara, pe lângă publicațiile și cărțile verzi pe care le puteai găsi pe tarabele buchiniștilor de lângă Operă, apăruse și Mein Kapf, cartea lui Hitler, publicată în acei ani la două edituri din România. Deh, se tatona terenul. Nu am cumpărat cartea, dar am împrumutat-o, cred, de la un coleg. Țin minte însă că era și la Biblioteca Universității, dar nu te lăsau să o iei cu tine acasă, o puteai citi doar la sală. Ciudățenii administrative aborigene vechi de când lumea.

Și m-am apucat de citit. Într-una din nopți ajunsesem undeva mai încolo de jumătatea cărțuliei. Erau pasaje violente, scrise într-un soi de crescendo, ca în istericile discursuri ale fürherului pe care le știți din filmele de arhivă. De o parte era Hitler, tot mai dezlănțuit și mai virulent în discurs, antisemit din cale afară, iar de cealaltă parte, eu, citind tot mai tulburat scrierea. La un moment dat, în moodul acesta care semăna cu orice numai cu o  lectură relaxantă nu, a fost un punct culminant (cel puțin așa l-am perceput eu) iar în clipa imediat următoare, cele două rafturi de pe peretele de vizazi al camerei mele de cămin au căzut. Au căzut cu tot cu cele vreo 50 de casete audio de pe ele. Hărmălaia cred că s-a auzit și la Lipova. Mă speriasem binișor, era 3 noaptea. Am strâns ce era de strâns, am închis cartea și dimineața am dus-o înapoi la cel/cea de la care o împrumutasem. Nu îmi mai trebuia veci.

Azi, pregătindu-mă să scriu acest text, citesc că se fac 70 de ani de la eliberarea lagărului nazist de la Auschwitz. Așa că întreb: știți vreun specialist bun în probabilități?

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are bold.

*