RSS

F

Moftangiul în știință

Important bărbat, bărbat serios. Membru în toate societățile culturale naționale și internaționale, preferă dintre acestea pe cele de gintă latină. Dacă nu e încă în Academie, are să fie.

E un exemplar de lux în galeria moftangiilor români, și costă scump. Teorii noi din cărți vechi – invențiuni pe cari străinii, vrăjmașii României, apucă de le fac mai înainte; studii speciale – misiuni la stațiuni balneare; comisiuni și gelegațiuni – conferrințe savante, un fel de pot pourri de fapte diverse științifice; apoi, direcțiuni de instituțiuni și publicațiuni – toate acestea trebuie să coste scump.

Tipul nostru iubește, mai presus de orice, Știința și România, cărora le sacrifică activitatea, liniștea, sănătatea, familia sa, tot. El susține că știința, deși esențial umană, trebuie, mai ales la o națiune mică și tânără ca a noastră, să fie națională. El constată în fiece moment cu mândrie progresul prodigios al științelor rromâne.

El dirijează un institut național savant sau, dacă încă nu până acuma, va inventa unul sau două pentru a le dirija – institute absolut indispensabile Rromâniei, care este și trebuie să fie centrul și farul cultural în Peninsula Balcanică.

De exemplu, este absolut indispensabil să întemeiem un institut pentru domesticirea, prășirea și educația licuricilor – lampyris resplendens – având misiunea de a studia un nou sistem de luminare a Capitalei Rregatului cu aceste interesante gângănii fosforescente. Închipuiască-și acu orice rromân cu dorr de țară, câtă economie și ce lumină! Strălucitoare, gratuită și igienică!

Dar pentru asta, savantul nostru, bărbatul ingenios, patriotul neobosit, care a descoperit această luminoasă idee, trebuie să călătorească în cele două emisfere, spre a studia, primo: deosebitele sisteme de luminare a capitalelor mari, secundo:  diferitele spețe de lampyris resplendens… După spusa entomologiștilor, există până acuma vreo patruzeci, afară, se înțelege, de acele pe care le va mai descopei savantul nostru.

Moftangiul științific este sacrosanct. Nici un guvern nu cutează, nu gândește măcar să se atingă de el și de institutul lui: sunt lucruri inviolabile. Ar fi un guvern care ar vrea să stingă lumina, să arunce România în obscuritate! Din contra, la fiece buget nou, trebuie să se crească cifra respectivă, progresul științei reclamă aceasta numai decât.

Și toate astea fiindcă știința e mai presus de luptele politice. Guvernele sunt trecătoare, știința e eternă: într-o țară eminamente constituțională, apa trece, moftangii rămân.

Când moftangiul e un imbecil, critica o disprețuiește ca și un suveran african opinia presei europene; când are oarecare talent și spirit, critica îl iritează și-l neodihnește ca pe o cochetă bătrână care se teme să nu se afle, în sfârșit, că are dinți falși și păr prepus. De aci se vede că și între moftangii, cei de spirit și cu oarecare talent sunt mai slabi de îngeri ca imbecilii.

Culmea moftangiului savant: a-și comanda statuia încă din viață și a prezida la inaugurarea ei și la apoteozarea sa,  a acestui mare luptător național în ogorul științei române!

Moftul român. Revistă spiritistă națională, 19 februarie 1893

Director: I. L. Caragiale

Prim-Redactor: A. Bacalbașa

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are bold.

*