Acasă

„Trenul de Timișoara. La două decenii după deportare, în Gara de Nord a capitalei, trei bărbați, unul mai în vârstă și ceilalți în jur de treizeci de ani, așteaptă în fața scărilor vagonului, purtând în spate niște rucsacuri burdușite, din acelea verzi cum le au pădurarii sau vânătorii. Se strecoară pe culoar uitându-se când la tichete, când la plăcuțele emailate ce indică locul în compartimente. În sfârșit, se opresc, trag de ușa culisantă, dau bună ziua celor dinăuntru, își scot povara din spinare și o plasează cu gesturi meticuloase în plasa din sfoară de deasupra. Se așază pe banchetă și se învelesc în muțenie până aproape de Băile Herculane, unde intenționează să coboare. La întrebarea unui călător dacă au de gând să meargă la stațiune, unul dintre tineri se întoarce în timp ce-și potrivește pe umeri curelele rucsacului. Îi spune: „Îi aducem pe ai noștri din Bărăgan. Le-am spălat oasele cu vin și acum îi aducem acasă.”

Viorel Marineasa & Daniel Vighi (2017) Rusalii ’51. Fragmente din deportarea în Bărăgan. Timișoara: Mirton.