Browsing content filed in past perfect
Page 3 of 6
Colecție de cutii de chibrituri românești, 1900-2005
http://www.modoro.ro/index.htmLecţia de jaf: Povestea devalizării casei lui Antonescu
Un personaj cu o istorie absolut fabuloasă, un „aristocrat” al lumii interlope: a jefuit casa mareşalul Ion Antonescu, i-a păcălit pe comunişti şi a evadat din închisoare în mai multe rânduri. Pentru toate acestea şi ilegalităţile adiacente, a adunat mai multe sentinţe cu ani grei de închisoare, plus câteva pedepse capitale. A scăpat însă de ştreang, ca orice as al escrocilor, de fiecare dată.
Marea carte a mahmurelii. Rețete after-party din diverse epoci și de la diferite popoare
Chinezii o vindecau mâncând creier de cal. Asirienii, cu smirnă și cioc de rândunică pisat. Romanii, cu friptură de canar. Finlandezii cred în Sfânta Treime: hering-vodcă-saună, iar în Haiti, bărbații înfig treisprezece ace cu gămălie neagră în dopul sticlei cauzatoare.
Clasicii închisorii Văcărești: Slavici, Arghezi, Bogza
Interviurile Celibidache din La Stampa: „Mulți dintre renumiții mei colegi, pe care mulțimile îi aplaudă, n-au înțeles niciodată nimic."
Istoria Rusiei în mii de imagini: 1860-2000
https://russiainphoto.ru/
Bătăliile fotografilor de război
Marea evadare: Cavnic, 6 iunie 1953
Mii de imagini ale unui fotograf de excepție: Roman Vishniac
http://vishniac.icp.org/exhibition/nazi-rise-to-power-in-germany-1933-38
Cehul care a imaginat clădirile regale ale României
Amintiri despre Dada. Tristan Tzara în Vanity Fair
H.G. Wells de vorbă cu Generalissimul: „Mi se pare că sunt mai de stânga decât dumneavoastră, domnule Stalin”
În 1934, H.G. Wells s-a dus la Moscova pentru a se întâlni cu un grup de scriitori interesați să se înscrie în clubul internațional PEN (n.r. – Clubul Poeziei, al Eseurilor şi al Romanului), al cărui președinte era la acea vreme. Cât timp a stat acolo, Stalin i-a acordat un interviu. Conversația omagială a lui […]
Singura deturnare de avion civil din România comunistă. Cealaltă jumătate a poveștii
Marcel Iancu la Brâncuşi
De atâta vreme râvnește Brâncuși puțină liniște. Se plânge că nu mai poate lucra tocmai din cauză că prea se ocupă mult lumea de ceea ce face.