Sanda Weigl s-a născut la București, într-o Românie care-și antrena mânia proletară pornită să se reseteze politic. A trăit aici doar 13 ani, suficienți însă pentru a se îndrăgosti definitiv de muzica autohtonă.
Dacă salvezi o viață, salvezi o lume, scrie în Talmud. Rudolph Kasztner, clujean ajuns lider marcant al evreilor din Budapesta în timpul ocupației naziste, a salvat 1.684 de vieți. Nu e deloc puțin. Cu toate acestea, efortul său pare insuficient pentru a primi recunoașterea unanimă.
Vasile trăiește de mai bine de patru ani în același loc, un perimetru de vreo 40 de metri pătrați, sub cerul liber, într-un cartier de blocuri din Reşiţa. Un ghetto în versiune demo: mult beton, tomberoane, saci cu deșeuri și un „Kaufland”, cum îi spune el, în care Vasile adună tot felul de acareturi primite de la oamenii din cartier.
O cunoașteți, n-am să o mai prezint. Ceea ce cunoașțeți, însă, mai puțin, e pasiunea ei pentru cuvinte. Pentru că prin ele „putem convinge, putem impresiona, putem motiva. Sau, după caz, răni ori alina”. Despre dicția fără cusur, The King’s Speech, vorbitul șmecher printre dinți și mai puțin despre televiziune, într-o discuție purtată, peste mări și țări, cu Melania Medeleanu.
În 1934, H.G. Wells s-a dus la Moscova pentru a se întâlni cu un grup de scriitori interesați să se înscrie în clubul internațional PEN (n.r. – Clubul Poeziei, al Eseurilor şi al Romanului), al cărui președinte era la acea vreme. Cât timp a stat acolo, Stalin i-a acordat un interviu. Conversația omagială a lui […]
De atâta vreme râvnește Brâncuși puțină liniște. Se plânge că nu mai poate lucra tocmai din cauză că prea se ocupă mult lumea de ceea ce face.