Cehia după alegeri: o discuție cu un prieten praghez
L-am cunoscut pe Martin (Ehl) în primăvara lui 2003, când cu o bursă în America, unde am trăit tot felul de momente de neuitat. Printre altele, că tot e Black History Month, am fost invitați la o ședință a Consiliului Local din Montgomery, Alabama, orașul în care, dacă nu știați, a început mișcarea civică a negrilor, după ce Rosa Parks refuzase să se ridice de pe un scaun rezervat albilor în autobuz. Așa că ședința la care am fost invitați era condusă de un prezidiu format doar din domni albi, cu vârsta medie undeva peste 75 de ani. Noi, bursierii de acolo, eram tineri jurnaliști, oameni de afaceri sau „martori” de-ai lui Soros, adică ONG-iști europeni, în număr de șase: o daneză, un italian, un francez, un german, Martin și eu. La ședință, însă, am ajuns doar patru, colegii din Franța și Germania neonorând invitația.
Eram la câteva zile după declanșarea războiului din Irak (19 martie 2003), boicotat la Paris și Berlin, prilej cu care, pe linia furiei din presa republicană, președintele montgomerianului consiliu a ținut să-și exprime mulțumirea că nu e nimeni printre noi din partea „ingraților” urmași ai lui Villon și Beckenbauer. În secunda doi, însă, imediat după ce a terminat să ne spună cât de bucuros e că suntem doar din țări europene aliate ale SUA în noul conflict armat, cineva bate la ușa. Evident, erau cei doi colegi ai noștri din Franța și Germania. Întârziaseră. Penibilul, cât casa…
Martin e un ceh mai aparte: nu bea bere și nu se omoară nici după hochei. Este, însă, un politolog și un jurnalist brici: a scris mai multe cărți despre globalizare și Europa Centrală, e, îmi spune, „Chief International Editor” la cotidiaul cehesc de afaceri Hospodarske noviny și editorialist la Transitions Online, publicație în care puteți citi texte în engleză despre Europa Centrală. În plus, e și un bun cunoscător al României.
Weekendul trecut au fost alegeri prezidențiale în Cehia. A câștigat un soi de Iliescu al lor. Așa că i-am trimis lui Martin câteva întrebări, ca să ne spună un pic cum stau lucrurile și ce perspective întrevede.
FOTO: The Guardian.
*
Care sunt atuurile, respectiv slăbiciunile lui Zeman (foto)? Ce l-a făcut câștigător?
E un politician abil, în stare de orice ca să își atingă scopul. Pentru asta, e dispus chiar să mintă, să fie populistul de cea mai joasă speță și să facă alianțe cu oricine. Este revanșard față de foștii colegi de partid sau față de alte personalități politice despre care crede că „l-au lucrat” în 2003, când Parlamentul nu l-a ales președinte. În mod cert, nu e un democrat, ci un politician care întoarce legile și Constituția pe toate părțile pentru a fi în avantajul lui și care dezbină societatea.
Puncte forte: alianțe cu rețele tv private; foarte bun comunicator cu cei lipsiți de gândire critică; elitist ce se dă reprezentant al celor săraci; un politician care se joacă în mod conștient cu masele și cochetează cu un populism periculos, de dreapta. Poate juca rolul omului de stat, la fel de bine ca și pe cel de bătrân lipsit de maniere. Este carismatic din punctul unora de vedere şi un bun orator.
Puncte slabe: bunăstarea, conexiunile cu Rusia și China, nemulțumirea tot mai mare în rândul celor mai educați și pro-occidentali.
De ce a pierdut Drahos?
Drahos este nou în politică, sosit în campanie un pic cam târziu, slab vorbitor în public, iar în dezbaterile televizate este mai slab ca Zeman, aproape că nu are o carismă naturală. Are un look prea academic pentru media votanților săraci, care pot simți teama unei lipse de acțiune din partea sa.
Puncte tari: a oferit o schimbare „decentă”, și a pierdut cu doar 150 000 de voturi, ceea ce înseamnă că există nevoia pentru un stil mai liniștit și mai moderat în politică, mai democrat. Aceasta este partea mai bună a lucrurilor.
Cine a votat pentru Zeman și cine pentru Drahos?
E greu să generalizez atâ de repede, dar una dintre diferențele importante este cea dintre orașe (Drahos) și mediul rural și localitățile mici (Zeman). Tinerii și cei educați au votat mai mult cu Drahos, cei mai în vârstă și mai puțin educați au votat cu Zeman. O altă diferență între cei doi este că Zeman a primit, din primul tur, o jumătate de milion de voturi din rândul non-votanților. Oameni care trăiesc preponderent în zona de graniță (Sudeția) și care, în general, sunt mai săraci, mai prost conectați la lume și cu datorii mari. De aceea, văd în Zeman un soi de salvator. E același segment care, la alegerile parlamentare, a votat cu noul partid de extremă dreaptă, SPD.
Cât de rea e situația sau cât de sumbre sunt perspectivele? Care sunt principalele tale temeri?
Să vedem ce guvern se va forma. Dl. Babise acum în totalitate la mâna lui Zeman pentru a crea guvernul. Ar putea fi un guvern: Babis + comuniști + social-democrați sau Babis + comuniști + acel SPD extremist. Pe termen lung, mă îngrijorează starea instituțiilor care garantează statul de drept și democrația liberală, cum sunt Senatul, Curtea Constituțională, mass media de stat etc…
Cât de puternice sunt legăturile dintre Zeman și Putin?
E o întrebare bună. Sunt relații foarte bune între Martin Nejedly, unul dintre consultanții lui Zeman, și Kremlin, dar nu aș spune că există relații personale puternice între Putin și Zeman. Amândoi folosesc această relație tranzacțional: pentru Putin e bine pentru că poate arăta că șefi ai unor state NATO și UE sunt prietenoși cu Rusia, iar pentru Zeman ar putea fi dovada că este luat în serios pe scena politică mondială (nimeni din Occident nu vrea să stea de vorbă cu el).
Cum vezi evoluția politică a Europei Centrale și de Est în următorii, să spunem, 4-5 ani?
Forțele populiste își vor menține linia și își vor consolida puterea în Polonia și Ungaria. Slovacia este un caz ceva mai diferit, cu președinte pro-occidental și cu partide liberale noi, în creștere. Va fi o bătălie strașnică. Cehia tocmai ce a făcut un pas spre Est, în toate sensurile. Vom vedea însă dacă dl. Babis, ca premier, va vrea să fie tratat bine sau nu în Occident, de Macron și ceilalți. Dacă da, atunci Babis nu va merge atât de departe precum Polonia și Ungaria. Din punctul meu de vedere, situația României este mai apropiată de cea a Cehiei sau Slovaciei decât de cea a Poloniei sau Ungariei.Trebuie să recunoaștem, însă, că cele care vor rămâne ferme de partea democrației liberale vor fi Țările Baltice, chiar dacă și acolo există o creștere a influenței populiste (inspirată, în cea mai mare măsură, de Rusia).
Ce face diferența între Cehia lui Havel și Cehia lui Zeman?
Pe vremea lui Havel exista speranța că va fi mai bine. În vreme lui Zeman, dupa criza financiară și criza ordinii liberale, ne simțim mult mai bine economic, dar există o temere că putem pierde ce avem. Aceasta ar putea fi unul dintre cei mai puternici factori ai eșecului. Iar politica bazată pe valori aproape că a dispărut. Grație globalizării, este ceva comun tuturor societăților occidentale.
Am un prieten care s-a mutat de la Budapesta la Praga din cauză că s-a scârbit de politica din ultimii ani a lui Viktor Orbán. Ce îi poți recomanda pentru viitorul apropiat?
Praga i-a primit totdeauna bine pe refugiații politici, dar Praga nu înseamnă toată Cehia. Există pericolul ca situația să o ia în direcția în care a luat-o și în Ungaria, dacă Babis va obține majoritatea în Cameră și va sacrifica/ucide Senatul, sau dacă cehii vor fi forțați să facă un referendum legat de apartenența la UE, dar nu e ceva iminent.
Ce i-ai recomanda unui tânăr ceh care va termina liceul în vară?
Dacă te referi la emigrare, fenomenul nu are tradiție în Cehia. Tinerii de acum au tot ce vor, de la telefoane mobile la granițe deschise. Dacă vor vota într-un eventual referendum de rămânere sau nu în UE, ar putea apărea o problemă. Dacă revin la întrebarea ta cu împărțirea voturilor, a existat și un vot al elevilor: toți cei din licee îl susțin, în mare majoritate, pe Drahos, iar cei din școlile profesionale sunt preponderent pro-Zeman, aceștia reprezintă una dintre sursele extremismului local.
După cum știi, aici, la București, când spunem cehi, ne gândim nu doar la Arabela, Lendl și Rumburak, sau la hocheiști buni și bere bună, dar și la un umor specific. Spune-ne un banc politic cehesc al ultimelor luni.
Sincer să fiu, în ultima vreme n-am auzit niciun banc nou demn de povestit.