Gemeni necunoscuți INTERVIU

Toți am trăit experiența de a întâlni pe cineva care seamănă izbitor cu altcineva fără, însă, ca cele două persoane să aibă vreo legătură de sânge. A trăit-o, de mic, și fotograful François Brunelle. Așa că s-a apucat de strâns și de fotografiat sosii. Cu consecvență și pasiune, preț de mai mulți ani. Inițiativă la care a pus puțin umărul și presa din întreaga lume.

Din sutele de cupluri astfel strânse, François a ales o parte pe care a inclus-o în proiectul I’m not a look-alike!, devenit faimos. Am aflat de el ieri, într-un articol din presa străină. I-am scris fotografului canadian și azi am și primit răspunsurile lui. Îi mulțumesc și pe această cale pentru amabilitate.

Am citit că ai început să studiezi fața umană încă din 1968, când aveai doar 18 ani. A existat vreun eveniment special care a declanșat totul?

Cred că descoperirea imaginilor lui Richard Avedon a stârnit ceva în mine.

Cum s-a născut ideea acestor portrete de „gemeni”?

Am început să caut peste tot, încă de când eram tânăr, fețe care seamănă între ele. Am avut mereu în cap ideea de a-i pune laolaltă și de a le face portrete unul lângă altul, interacționând între ei.

Cum ai dat de toate cuplurile acestea?

Mai întâi am început cu persoane pe care le cunoșteam. Apoi, am cerut sprijinul mass mediei din întrega lume. Toți cei care au dorit să participe au putut afla detaliile pe pagina de internet dedicată proiectului.

A fost dificil să îi strângi doi câte doi sau au fost cooperanți?

La început, oamenii nu prea au înțeles exact despre ce este vorba. Unii au crezut că proiectul este dedicat celebrităților, ceea ce nu era. Per ansamblu, însă, reacțiile au fost pozitive. De îndată ce mass media a început să discute despre proiect a devenit mult mai ușor și am primit o mulțime de propuneri, din întreaga lume.

Ce ai făcut când cele două persoane erau din așezări diferite, locuiau la distanță mare una de alta?

Doar unul sau două cupluri au trebuit să și călătorească. De regulă, cele două persoane locuiesc aproape una de cealaltă.

Presupun că fiecare caz este interesant în felul lui. Spune-mi, însă, care este cel mai interesant din punctul tău de vedere?

Da, toate sunt unice! Un caz mai interesant este cel al unei femei căreia i s-a spus frecvent, din anii 1970 încoace, că seamănă cu o actriță care a devenit faimoasă. În cele din urmă, în 2005, ele s-au întâlnit pentru prima oară în studioul meu. Pentru acea doamnă, experiența aceasta de a-și întâlni sosia a fost una extraordinară.

Cât îți va mai lua până termini proiectul?

În cel mult un an voi înceta să mai fac fotografii cu sosii.

Ai întâlnit și sosii de celebrități sau de politicieni faimoși?

Am avut o mulțime de oferte de la oameni care seamănă cu celebrități. Majoritatea, însă, nu sunt fezabile. Marile nume ezită să participe la proiect, au o agendă încărcată. Dar în partea de țară în care trăiesc, sunt celebrități locale care au participat cu entuziasm. Toate sunt bune până când proiectul este despre sosii și nu despre celebrități.

Tu ți-ai găsit sosia?

A, da, chiar mai multe. M-am și fotografiat cu două dintre ele: un bărbat și o femeie. Experiența cu bărbatul a fost una destul de specială, e ceva deosebit să vezi cum un alt eu se plimbă în jurul tău și îți vorbește. E o experiență unică.

De ce ai optat pentu varianta alb&negru, fărăr fundal, în fotografiile acestui proiect?

Toți avem un alt ten și ne îmbrăcăm în haine de culori diferite. Când întâlnim oameni, lăsăm deoparte aceste diferențe și construim relațiile cu ei în primul rând prin trăsăturile feței. Formatul în alb și negru elimină foarte mult din zgomotul inutil.

Care este mesajul principal al acestei serii? Ce trebuie să știm despre ea de la tine?

Întregul proiect este despre identitate. Cine sunt eu? Sunt ceea ce văd în oglindă sau ceea ce percep oamenii când mă văd? Sau sunt altcineva, invizibil, inaccesibil ochilor? Sosiile arată la fel. Sunt ei, oare, aceiași?

François Brunelle s-a născut la Sherbrooke, în Canada, în 1950. A descoperit universul lui André de Dienes și al lui Richard Avedon pe când avea doar 15 ani devenind fascinat – unii ar putea spune chiar obsedat – de fotografia-portret. Este autorul cărții The Seven Essential Tools for the Creative Photographer, apărută la Les Editions du Trait. În prezent, François Brunelle trăiește și lucrează la Montréal.