Măi, Dulămiță...
Azi e 2 iulie, adică prietenul Ionuț Dulămiță are ziua de naștere: face 35 de anișori.
În bunele cutume Facebook, am încercat să postez pe contul său o piesă devenită celebră printre colegii de la Cotidianul („ziar mare, dar cu tirajul mic”, cum i-ar spune sărbătoritul). Nereușind, însă, să dau de ea pe www, mi-am spus că e numa’ bun pretextul să o postez aici. Ca să fie. Așa că posteritatea, viitorii biografi sau experții în arheologii sociale o vor putea găsi și asculta la linkul de mai jos.
Cât despre titlu, era o formulă de uz intern pe care o foloseam, ironic și cu un aer ușor paternal, ori de câte ori Ionuț spunea ceva îndoielnic sau prea curajos pentru o publicație, fie ea și Cotidianul. Devenise laitmotiv după ce a fost postată de un cititor la unul din textele mai intrigante semnate de Ionuț, cum erau cele cu „sex”, „Darwin” sau „Dumnezeu” în titlu. Printre cârcotelile, înjurăturile sau amenințările postate de fauna ce invada uneori site-ul ziarului, părea ceva mult prea quality. Ne călisem cu răul.
În poză îi aveți pe subiecții propozițiilor licențios-dulămițene ale piesei, mai puțin subsemnatul (Sică), cu puțin înainte de a ne fi mutat în Lizeanu.
La mulți ani frumoși, Ionuț!