Înfometați și nefiind în stare să găsească prin întunerec hrana ideală de care amândoi aveau atâta nevoie, reluară atunci lupta cu puteri îndoite și, sub pretext că se gustă numai pentru a se complecta și cunoaște mai bine, începură să se muște cu furie mereu crescândă, până ce, consumându-se treptat unul pe altul, ajunseră ambii la ultimul os… Algazy termină mai întâi…
Browsing recently published posts
Page 2 of 11
Cei șapte ani de la casă: The Whiskey Robber INTERVIU
Moby-Duck: 28 000 de veghe pe mări
Trei containere ale unui cargo prins de o furtună puternică au căzut în Pacific „lansând la apă” nu mai puțin de 28 904 de jucăriii din plastic. Flota de rățuște, broaște, castori și țestoase și-a continuat călătoria ani de zile, pe rute nebănuite. Ianuarie 1992: Boutros Boutros-Ghali devine noul secretar general al ONU iar Jeliu […]
Nihil sine DaDa. De vorbă cu Matei Vișniec
„Notează asta: am fost în rai, nu în iad!” Întâlnirea cu Stăpânul Cerurilor. INTERVIU
Istoria unei fotografii istorice
Argonautul din Bonțida: Contele Bánffy
Cei șapte pitici maramureșeni de la Auschwitz
De vorbă cu Tori Amos : „Nu eu cânt la pian, ci pianul cântă la mine”
Eminescu Revisited. Ce titluri ar fi avut poeziile romanticului astăzi
Perifeeria
315 years. 20,528 voyages, millions of lives: the Atlantic slave trade in two minutes
http://www.slate.com/articles/life/the_history_of_american_slavery/2015/06/animated_interactive_of_the_history_of_the_atlantic_slave_trade.html17:17:17
N-am mai știut ce să fac, nu voiam să ajung boschetar. În două zile m-am decis şi mi-am luat un „șoricel” (o chestie din aia cu zimți cu care se strâng țevile de apă) și m-am dus în parc, în Cișmigiu. Ploua. Era 17 noiembrie 2011. Am luat șoricelul, l-am pus în jurul gâtului și la 17:17:17 am tras de el cât de tare am putut.”
