N-am mai știut ce să fac, nu voiam să ajung boschetar. În două zile m-am decis şi mi-am luat un „șoricel” (o chestie din aia cu zimți cu care se strâng țevile de apă) și m-am dus în parc, în Cișmigiu. Ploua. Era 17 noiembrie 2011. Am luat șoricelul, l-am pus în jurul gâtului și la 17:17:17 am tras de el cât de tare am putut.”
Cele de mai jos au fost scrise, pe bucăţi, în vara lui 2010, împreună cu prietenii Pavel (Lucescu) şi Paul (Pojan), de-a lungul unei călătorii întreprinse împreună, în Bulgaria şi Turcia, pentru a strânge legende despre Marea Neagră. Unele lucruri şi-au mai pierdut din actualitate, dar am zis să nu le scot, poate au parfumul […]
F. Brunea-Fox spunea că îi era imposibil să-și închipuie reportajele în absența ilustrațiilor realizate de el. Dimitrie Gusti l-a socotit, prin fotografiile realizate în campaniile monografice conduse de sociolog, coautor al imaginii țăranului român. Geo Bogza l-a numit pur și simplu „Omul cu o mie de ochi”.
