Adrian Lobonțiu, chirurgul care îi învață pe occidentali să opereze fără vărsare de sânge INTERVIU

Prima operație noninvazivă (fără incizii) din Spania a fost realizată de o echipă de la Spitalul Clinic din Barcelona coordonată de chirurgul Adrian Lobonțiu. El povestește cum i-a învățat pe spanioli să opereze fără bisturiu.

Adrian Lobontiu, chirurg la Spitalul parizian „Henri Mondor“, a realizat pe 29 ianuarie, în colaborare cu Antonio Lacy, unul dintre cei mai apreciați chirurgi din Spania, prima operație gastrointestinală fără incizie din această țară. Lobonțiu bate de mai multă vreme țările lumii pentru a-i învață pe colegii săi tainele noii metode. Dintre cele 700 de astfel de operații realizate până acum în lume, 100 îi aparțin specialistului român. Și nu vrea să se oprească aici. Dorința lui e să dezvolte această ramură de avangardă a chirurgiei mondiale și în România.

Cum a început colaborarea cu catalanii?

Doctorul Lacy m-a contactat cu vreo două luni înainte de operație, dar ne știm de mai multă vreme. Am organizat totul și am mers la Barcelona, unde am făcut un training pe animale. Teorie și practică: cu formate video, cu prezentări în PowerPoint, cu tot ce e nevoie pentru pregătirea unei astfel de operații. Am discutat dosarul bolnavului și a doua zi am intrat în blocul operator. Amândoi, cu anestezist și asistenți. O echipa mai mare. Operația a avut loc la sfârșitul lui ianuarie, la Spitalul Clinic din Barcelona.

În ce a constat noutatea?

În faptul că nu ai incizii, nu curge sânge. Totul se face prin orificiile naturale, în acest caz, pe gură. În Spania nu s-a mai făcut o astfel de operație. Englezii îi spun metodei Transoral Incisionless Surgery. Ea constă în folosirea unor instrumente chirurgicale flexibile pe care le introduci pe gură, prin stomac, și după aceea intri în abdomen. Diferența e ca nu ai incizii în abdomen, nu curge nici cea mai mică picătură de sânge.

Ce țări așteaptă o astfel de premieră?

Am făcut operații în Statele Unite, Franța, Italia, Anglia, Belgia, Olanda, Elveția. Urmează toate țările scandinave și o să ne extindem și în Europa Centrală și de Est. Bineînțeles, și în România.

Câte astfel de operații se fac anual în lume?

De abia am început. Eu am o experiență de 100 de operații de genul acesta, iar în lume s-au mai făcut vreo 600, cu Statele Unite cu tot. Deci nu sunt foarte multe. Numai ca să îți dau un exemplu: în Franța am făcut doar 15, adică atâția oameni am operat, iar în SUA, vreo 70. Curios, dar foarte multe se fac în Olanda.

E o chestiune de bani?

Ține de casa de asigurări sociale.

Ce afecțiune avea pacientul de la Barcelona?

Reflux gastro-esofagian, arsurile acestea care vin din stomac. Ai arsuri în piept, după ce bei alcool, după cafea, după ciocolată, din cauza mâncărurilor condimentate… 40% din populație suferă de această problemă. Practic, conținutul stomacului urca în esofag. Stomacul se apără bine împotriva sucului gastric pentru că are o mucoasă rezistentă, dar esofagul nu e obișnuit cu așa ceva. O dată ce conținutul stomacului ajunge în esofag, acesta e ars și încep durerile.

Cât costa o astfel de operație?

Costa! Cu totul se ridica la vreo 6-7 000 de euro. Pentru români mai e și drumul până aici. Dar vreau să introduc metoda asta în Romania până la sfârșitul anului, cum am făcut ți cu chirurgia robotică, altă ramura de ultima generație.

Faci aceste operații doar pe stomac?

Deocamdată numai pe stomac, dar urmează să ne extindem, ca sa spun așa. E doar o prima etapă pe care am dezvoltat-o cu colegii din Statele Unite.

În ce constă propriu-zis o astfel de operație? Ce trebuie să știe un om care nu a fost niciodată într-o sală de operație? Prin ce diferă de o operație „clasica“?

Folosim hidroscoape, camere de luat vederi flexibile, care diferă de cele de la paroscopie, care sunt fixe. Prin urmare ai o mobilitate mult mai mare și ai la îndemână instrumente chirurgicale flexibile. Prin gură, esofag, stomac și după care pătrunzi în abdomen cu aceste instrumente. Acolo coși, tai, suturezi, poți face toate gesturile chirurgicale.

Ce riscuri există?

Riscurile sunt să perforezi ficatul, să tai aorta, să perforezi zona cavă, deci ar fi riscuri, cum să nu, dar tu, de fapt, toate astea le înveți. Iar imaginea e mărită, vezi totul.

Ce ne poți spune de doctorul Lacy?

Lacy este foarte bine văzut de spanioli, e o figură foarte mediatică, ii place tot ce e nou, ce e inedit, e foarte bun în chirurgia laparoscopica, semiinvazivă. Toti spaniolii se uită la ce face Lacy și când inovează spun: „Înseamnă ca e ceva bun, facem și noi“. E foarte bun și în chirurgia colo-rectală, operează mult pe colon și pe rect, dar mai nou s-a profilat pe stomac, pe esofag.

De ce? E de felul lui mai curios sau aici e „oferta“ mai mare?

E și curios, dar are curajul acesta, de a schimba chirurgia. Știi cum e, peste tot sunt oameni mai fricoși, mai sceptici. El însă e ca mine: „Hai să mergem, să vedem și să facem“. Nu ne asumăm riscuri mari, nu punem viața bolnavului în pericol, dar vrem să inovăm, că, dacă tot stai, nu avansezi, nu te dezvolți, rămâi la etapa animală.

Am făcut experiențe la peste 100 de animale (câini și porci). La un moment dat trebuie să iei decizia să mergi pe om. Dacă nu, nici chirurgia, nici medicina nu mai evoluează niciodată. Și prima oară când operezi cu o metoda noua pe om, 99% dintre specialiști te critică, dar trebuie să suporți. Ai făcut operații pe animale, ai văzut că merge bine, trebuie să mergi mai departe. Numai așa evoluezi, dacă treci de pe animal pe om…

Cum ai colaborat cu Lacy?

Operația am făcut-o amândoi. Eu am făcut puțin mai mult decât el pentru că el nu are chiar atâta experiență în metoda aceasta și îmi spunea să fac eu, deși era bolnavul lui. Mi-a spus că preferă să fac eu, pentru siguranța bolnavului. Iar eu îi spuneam: „Hai, mai pune și tu mâna, mai fă asta, apasă aici…“. Nu că nu e bun chirurg, dar în domeniul acesta am mai multe cunoștințe, mai multă rutină decât el.